În articolul precedent am analizat problemele ridicate de interpretarea legislației aplicabile monedelor virtuale, precum și posibilele riscuri ivite cu ocazia utilizării acestora (denumite „cryptomonede”, în limbaj uzual) în diverse tranzacții, îndeosebi pentru dobândirea de bunuri mobile. Dacă însă, dorind să dobândească un bun imobil, există un interes particular pentru două persoane în a oferi (respectiv primi) monedă virtuală în schimbul dreptului de proprietate, iar încrederea părților în cryptomoneda aleasă este suficient de ridicată și solvabilitatea acestora nu ar fi afectată atât de sever în cazul unei devalorizări a cryptomonedei (nu există un risc iminent de ruinare), se ridică noi probleme legale privitoare la acordurile prin care o parte se obligă să transfere altei părți o cantitate de monedă virtuală, iar aceasta din urmă se obligă să îi transmită celeilalte un drept de proprietate asupra unui imobil. Analiza de mai jos va viza aceste raporturi juridice.
Pentru început, reiterăm ideea exprimată și în articolul anterior conform căreia monedele virtuale (Bitcoin, Etherum, Binance Coin, Elrond etc.) nu reprezintă „bani”, în sens clasic, în acord și cu art. 2 lit. t1 din Legea 129/2019 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului,.
Astfel, ținând cont de faptul că stabilirea prețului sub forma unei sume de bani (caracterul monetar al prețului) este de esența [1] contractului de vânzare (reglementat de art. 1650 și urm. din Codul civil), conform unei opinii doctrinare [2] întemeiate, există 4 posibilități de calificare a acordului de voințe prin care o parte se obligă să transmită proprietatea unui imobil, iar cealaltă se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantități de monedă virtuală în contraprestație:
- Dacă preţul este stabilit într-o monedă virtuală şi este plătibil în acea monedă, natura contractului va fi aceea de schimb, întrucât obiectul obligaţiei plătitorului preţului este unul nemonetar, constând în predarea unei cantităţi de bunuri incorporale.
Ex. 1: În schimbul dobândirii proprietății asupra imobilului, A (cumpărător) se obligă să transfere 1 Bitcoin în portofelul digital al lui B (vânzător).
- Dacă preţul este stabilit într-o anumită monedă, dar se convine concomitent plata sa în monedă virtuală, la un anumit curs (e.g., practicat la o anumită dată, pe o anumită platformă de tranzacţionare), contractul va fi, de asemenea, unul de schimb, întrucât clauza privind stabilirea preţului nu face decât să indexeze valoarea prestaţiei nemonetare în monedă virtuală în funcţie de cursul de schimb în raport cu o monedă naţională.
Ex. 2: În schimbul dobândirii proprietății asupra imobilului, A (cumpărător) se obligă să îi plătească lui B (vânzător) echivalentul sumei de 206.042 lei în moneda virtuală Bitcoin, la cursul Bitcoin-Leu din 29.12.2021 afișat pe platforma https://tradesilvania.com/ro/prices/bitcoin.
- Dacă preţul este stabilit într-o anumită monedă, dar se convine concomitent plata sa în monedă virtuală, la un anumit curs, iar părţile, în această din urmă ipoteză, stabilesc ca unică prestaţie principală plata preţului într-o anumită monedă naţională, dar de care debitorul se poate libera nu numai plătind preţul în acea monedă, ci şi plătindu-l în monedă virtuală, contractul va fi o vânzare cu obligaţie facultativă [3] a cumpărătorului.
În doctrină s-a arătat că „obligația facultativă prezintă următoarele trăsături definitorii: a) pluralitatea ce caracterizează obligația facultativă nu privește obiectul acesteia, ci doar executarea ei. Astfel, ea are un singur obiect in obligatione, dar in solutione are două obiecte, astfe că debitorul se poate libera executând și o altă prestație decât cea principală (e.g., debitorul s-a obligat să predea un telefon, dar se poate libera și dacă predă o tabletă); b) dreptul de alegere aparține întodeauna debitorului, care poate opta între executarea prestației principale sau a celei subsidiare […] creditorul poate solicita numai executarea obligației principale” [4].
Ex. 3: În schimbul dobândirii proprietății asupra imobilului, A (cumpărător) se obligă să îi plătească lui B (vânzător) suma de 206.042 lei, plătibilă, la alegerea cumpărătorului, fie în moneda virtuală Bitcoin, la cursul Bitcoin-Leu din 29.12.202 afișat pe platforma https://tradesilvania.com/ro/prices/bitcoin, fie în moneda națională (leu).
- Dacă preţul este stabilit în monedă virtuală şi plătibil în monedă naţională, la un anumit curs (e.g., practicat la o anumită dată, pe o anumită platformă de tranzacţionare), contractul va fi unul de vânzare, întrucât clauza privind stabilirea preţului indexează valoarea prestaţiei monetare în monedă naţională, în funcţie de cursul de schimb în raport cu o monedă virtuală.
Ex. 4: În schimbul dobândirii proprietății asupra imobilului, A (cumpărător) se obligă să transfere echivalentul în lei pentru 1 Bitcoin către B (vânzător), la cursul Bitcoin-Leu din 29.12.2021 afișat pe platforma https://tradesilvania.com/ro/prices/bitcoin.
În cazul primelor două ipoteze, avem de a face cu un contract de schimb, reglementat de art. 1763-1765 C.civ., prin care fiecare dintre părţi, denumite copermutanţi, transmite sau, după caz, se obligă să transmită un bun pentru a dobândi un altul.
Conform dispozițiilor art. 1764 C.civ., „[d]ispoziţiile privitoare la vânzare se aplică, în mod corespunzător, şi schimbului. (2) Fiecare dintre părţi este considerată vânzător, în ceea ce priveşte bunul pe care îl înstrăinează, şi cumpărător, în ceea ce priveşte bunul pe care îl dobândeşte.” În acord cu opiniile autorilor de specialitate, „pot fi aplicate numai normele care se potrivesc cu natura și efectele schimbului, referitoare la consimțământ (inclusiv posibilitatea de a se încheia contracte preparatorii, respectiv promisiunea unilaterală sau bilaterală de schimb ori pactul de opțiune privind contractul de schimb), la capacitate, la bunul vândut (obligația reciprocă de predare și de garanție contra evicțiunii și viciilor) etc., nu și cele referitoare la preț” [5].
Așadar, chiar dacă suntem în prezența unui contract de schimb în care un copermutant înstrăinează dreptul de proprietate asupra unui imobil, iar celălalt dreptul de proprietate asupra unei cantități de Bitcoin, spre exemplu, primul va fi ținut (ca și în cazul unei vânzări obișnuite) să garanteze dobânditorului pentru viciile ascunse sau aparente și evicțiunile ulterioare încheierii schimbului. În schimb, dispoziții din materia vânzării privitoare la preț (spre ex., art. 1670 C.civ. [6]) nu se pot aplica mutatis mutandis în materia schimbului.
Desigur, am avut în vedere, în toate cele 4 ipoteze, cazul în care „cumpărătorul” s-a obligat la o prestație cu obiect unic (în funcție de ipoteză, fie plata unei sumei de bani, fie înstrăinarea unei cantități de monedă virtuală). Însă nimic nu poate împiedica una dintre părți să se oblige în mod cumulativ la înstrăinarea unei cantități de monedă virtuală ȘI la plata unui preț (obligație cu pluralitate de obiecte). Așa cum s-a arătat și în doctrină [7], într-un contract de schimb, unul dintre copermutanți se poate obliga să predea un bun (moneda virtuală), dar concomitent și o sumă de bani (10.000 de lei) cu titlu de sultă [8], pentru a echivala valoarea bunului primit în schimb (imobilul).
În fine, art. 1764 C.civ. de la contractul de schimb prevede că, în lipsă de stipulaţie contrară, părţile suportă în mod egal cheltuielile pentru încheierea contractului de schimb (spre deosebire de contractul de vânzare unde cumpărătorul suportă cheltuielile vânzării). Deci comisioanele tranzacției (de ex.: comisionul perceput de platformă pentru transferarea unei cantități de monedă virtuală dintr-un portofel digital în altul) sau alte cheltuieli asimilate (de ex.: gas-ul [9] necesar pentru executarea contractelor inteligente pe platforma blockchain Etherum) se împart în mod egal între părțile contractului, în lipsa unei clauze contractuale contrare.
În toate cazurile, dacă părțile au încheiat un contract de schimb sau de vânzare cu privire la un bun imobil în variantele prezentate mai sus, acest contract este obligatoriu să fie încheiat în formă scrisă autentică, în conformitate cu art. 1244 C.civ. („[î]n afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară” – s.n.). Din punctul de vedere al dreptului civil român, în ipoteza în care părțile au încheiat doar un contract inteligent, smart contract (care reprezintă, în esență, un cod în limbaj de programare, introdus în sistemul blockchain), acestea vor trebui să încheie separat și un contract scris, „clasic”, autentificat la notar, sub sancțiunea nulității absolute a convenției materializate prin contractul inteligent.
REFERINTE
[1] „Tratat de drept civil: contracte speciale” – F. Deak, L. Mihai, R. Popescu, Ed. a 5-a, actualiz. și completată, București, Ed. Universul Juridic, 2017, 4 vol., Vol 1: „Vânzarea și schimbul”, pag. 103, §19.
[2] Lucian BERCEA – „”Preţul constă într-o sumă de bani.” De la moneda de cont la ”moneda” virtuală (şi înapoi)”, publicat în Revista Română de Drept Privat din 3 din 2017 (consultat în data de 28.12.2021 la https://sintact.ro/#/publication/151011823?cm=SREST), §5.
[3] Art. 1468 C.civ.: „[o]bligaţia este facultativă atunci când are ca obiect o singură prestaţie principală de care debitorul se poate însă libera executând o altă prestaţie determinată.(2) Debitorul este liberat dacă, fără culpa sa, prestaţia principală devine imposibil de executat”.
[4] „Curs de drept civil: obligațiile” – L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu, București, Universul Juridic, 2015, pag. 459, §2.2, 410-41.
[5] „Tratat de drept civil: contracte speciale” – F. Deak, L. Mihai, R. Popescu, Ed. a 5-a, actualiz. și completată, București, Ed. Universul Juridic, 2017, 4 vol., Vol 1: „Vânzarea și schimbul”, pag. 257, §2.
[6] Art. 1670 C.civ.: „[î]n lipsă de stipulaţie contrară, sumele plătite în temeiul unei promisiuni de vânzare reprezintă un avans din preţul convenit”.
[7] „Curs de drept civil: obligațiile” – L. Pop, I.-F. Popa, S.I. Vidu, București, Universul Juridic, 2015, pag. 456, §2, 407.
[8] Sulta are regimul juridic al prețului din contractul de vânzare.
