Transferul de criptomonede efectuat de persoanele fizice generează venituri impozabile, iar regulile referitoare la impozitarea acestor venituri se găsesc în Cap X al codului fiscal, în cadrul Titlului 4 intitulat „Impozitul pe venit pentru veniturile din alte surse”.
În consecință, cei care obțin profituri prin intermediul tranzacțiilor cu monede virtuale sunt obligați să declare aceste venituri în Declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice. Această declarație trebuie depusă până în data de 25 Mai a anului următor celui în care se realizează veniturile impozabile. Mai mult, pentru plata impozitelor este aplicabil același termen.
Amintim că impozitarea se efectuează la o cotă de 10% din venitul realizat, adică din câștigul obținut PRIN tranzacționarea de cryptomonede.
Desigur, există două ipoteze de calcul al impozitului în funcție de complexitatea tranzacțiilor efectuate.
UN SINGUR PROCES DE CUMPĂRARE-VÂNZARE
În atare situații, metoda de calcul este cât se poate de simplă. Dacă este cumpărat un singur token ETH de o valoare, spre exemplu, de 100 EUR, iar vânzarea acesteia se face la o valoare de 300 EUR, se va calcula o simplă diferență dintre cele două sume.
Astfel, la această diferență se va calcula un impozit de 10%. Din cei 200 EUR câștigați se va ajunge la suma datorată de 20 de EUR.
TRANZACȚII MULTIPLE
Adeseori persoanele care realizează venituri din tranzacțiile cu cryptoactive nu se vor afla în anterioară în care există o singură cumpărare și o singură vânzare a întregului cuantum. În astfel de situații, pot fi avute în vedere multiple metode de a calcula impozitul, fiecare dintre acestea fiind corectă.
Există trei metode fundamentale de calcul a impozitului pe veniturile realizate din cryptomonede, care vor fi utilizate atât când există o paritate între numărul de tranzacții de cumpărare și vânzare, cât și când se vând doar o parte din cryptomonedele achiziționate.
A. Prin aplicarea metodei FIFO (first in, first out), se urmărește ca bunurile care au fost achiziționate sau produse înaintea celorlalte să fie vândute în primul rând.
Astfel, indiferent de complexitatea tranzacțiilor, se vor avea în vedere, în ordine, cumpărările și vânzările corespunzătoare. Dacă prima cumpărare a fost în valoare de 300 EUR, iar prima vânzare de cryptoactive a avut valoarea de 500 EUR, venitul impozabil pentru aceste tranzacții va fi de 200 EUR.
Ulterior, se va utiliza aceeași metodă pentru cea de-a doua cumpărare și a doua vânzare. În final, după ce se iau în considerare toate perechile de tranzacții, se va realiza suma profiturilor și se va aplica un impozit de 10% la această sumă rezultată.
B. Prin utilizarea metodei LIFO (last in, first out), se presupune că bunurile care au fost produse sau achiziționate recent sunt primele care părăsesc stocul.
Aplicând o metodă similară de împerechere a tranzacțiilor astfel cum a fost descrisă anterior, în această ipoteză se vor avea în vedere cumpărările în ordine inversă, iar vânzările în ordine cronologică.
Spre exemplu, în situația în care un trader a realizat cumpărări de 100 EUR în BTC, 200 EUR în BTC și 300 EUR în BTC, urmând ca acesta să vândă monedele achiziționate la o valoare de 400 EUR, 500 EUR și 600 EUR, corespondența se va face astfel, în primă fază, între cumpărarea de 300 EUR în BTC și vânzarea în valoare de 400 EUR. Astfel, se presupune că ultimele monede cumpărate sunt și cele care sunt primele vândute.
C. Prin aplicarea metodei HIFO (highest in, first out), se urmărește ca produsele cu cel mai mare cost să fie scoase din stoc în primul rând.
Și în acest caz se aplică o metodă similară, doar că se va avea în vedere ordinea descrescătoare ca valoare, iar nu ca dată, a cumpărărilor.
D. Suplimentar, Bolboceanu Maria și Cîrnu Camil-Ciprian, sub îndrumarea Lect. univ. dr. Matei Marius Ștefan de la Academia de Studii Economice din București, au efectuat o analiză exhaustivă în domeniul criptomonedelor.
Această analiză a propus utilizarea metodei costului mediu ponderat (CMP) ca modalitate corectă de determinare a bazei de impozitare în ceea ce privește tranzacțiile cu criptomonede. Acestă abordare ar asigura o evaluare echitabilă și precisă a impozitelor pentru tranzacțiile cu criptomonede, luând în considerare prețurile de achiziție și ponderându-le corespunzător.
Costul mediu ponderat reprezintă o variantă echilibrată, acesta calculându-se astfel: se efectuează suma tuturor cumpărărilor, iar aceasta se divizează cu numărul tranzacțiilor de cumpărare. Astfel, se ajunge la valoarea medie a tuturor tranzacțiilor de cumpărare avute în vedere.
Ulterior, indiferent de numărul tranzacțiilor de vânzare, se va lua în considerare doar valoarea medie a tranzacțiilor de cumpărare, fără a mai fi necesară realizarea unei ierarhii a acestora.
CONVERSIA EURO-LEU
O altă problemă relevantă este cea a monedei în care se realizează plata impozitului realizat prin tranzacționarea de cryptomonede. Luând în considerare că plățile către stat se realizează exclusiv în Lei, nu este posibilă achitarea impozitului în euro. Așadar, se pune problema modalității de conversie euro-lei (sau orice altă valută în care s-au realizat plățile pentru cryptomonedele vândute).
Rata de schimb a valutei va fi întotdeauna cea din momentul tranzacției, iar nu din momentul în care se plătește impozitul. În consecință, va trebui luată în considerare rata de schimb a fiecărei zile în care s-au efectuat vânzări de cryptomonede.
Concluzionând, atragem atenția că nu există nicio metodă ce calcul aprobată expres de către ANAF, fiind viabile toate variantele prezentate anterior. Astfel, cât timp se atașează un raport de calcul în momentul în care este depusă declarația la ANAF, iar metoda de calcul rămâne aceeași în fiecare an, nu ar trebui să existe niciun impediment până când se va stabili în mod oficial care este varianta ideală.
