Emergența fenomenului crypto a potențat deopotrivă oportunități și obstacole, iar în lumina unui concept inovativ au luat naștere o serie de întrebări al căror răspuns este în continuare incert. În plan diacronic, trecerea revoluționară de la moneda marfă la banii fiat anticipa și sfârșitul evoluției banilor, însă secolul XXI aduce o realitate economică în care crypto-moneda preia rolul de facilitator al trocului digital și aduce o nouă înțelegere asupra spațiului economic global.
De o relevanță incontestabilă este faptul că, dacă la momentul apariției crypto-monedelor se valorifica îndeosebi latura experimentală a acestui produs tehnologic, actualmente devine tot mai veridic scenariul în care crypto-monedele vor putea fi utilizate la fel de firesc precum monedele fiat. Aceasta se întâmplă și ca urmare a faptului că relația cu banii în ultimii ani se desfășoară tot mai mult în absența reprezentării lor fizice, ceea ce crează un mediu oportun pentru tehnologia crypto.
Dar cum se vor utiliza crypto-monedele? Care va fi disponibilitatea sistemelor de a clădi un cadru juridic și fiscal oportun acestei tehnologii? În ce măsură vor contribui comercianți la implementarea plății în crypto-monede? Sunt câteva din incertitudinile pe care prezenta lucrare încearcă să le clarifice prin raportare la mizele economice, juridice și chiar și politice care orbitează în jurul tehnologiei crypto.
Aspecte preliminare
Utilizarea crypto-activelor, fie că ne referim la crypto-monede sau token-uri de altă natură, nu se rezumă doar la tranzacționarea speculativă a acestora pe diverse piețe. Mai mult, nu acesta a fost scopul pentru care au fost create, ci pentru a fi unelte de tranzacționare într-un sistem „peer to peer” (direct de la o persoană către altă persoană), fără a mai fi necesară intervenția unui „middle man”, adică a unei instituții financiare precum o bancă. Acest element de noutate pentru sistemul nostru modern de plăți reprezintă, de fapt, esența acestei tehnologii și elementul care o face revoluționară.
În România, plata este reglementată de Codul Civil ca fiind „remiterea unei sume de bani sau, după caz, în executarea oricărei alte prestații care constituie obiectul însuși al obligației”. În contextul acestei definiții, având în vedere că obiectul contractului ar fi un schimb între un bun și un număr de crypto-active, plata este valabilă în viziunea Codului Civil.
Așadar, prin intermediul crypto-activelor se pot achiziționa o gamă largă de bunuri, atât materiale, cât și digitale. De altfel acest proces de adopție în masă este în plină desfășurare, plata cu crypto-monede fiind deja integrată de brand-uri cunoscute. Cel mai cunoscut exemplu este cel al producătorului de automobile electrice Tesla.
Compania, pentru o anumită perioadă de timp, a acceptat ca plata oricărui automobil să fie realizată în Bitcoin, iar în prezent acceptă moneda Dodgecoin1. Astfel, se efectua un schimb direct între monedele virtuale și automobil, fără niciun alt demers intermediar. Un alt exemplu este cel al cunoscutului brand McDonalds care, începând cu acest an, în orașul Lugano din Elveția, acceptă plata în criptomonedele Bitcoin și Tether2.
În România există un interes crescut din partea firmelor pentru acceptarea plăților în crypto-active, adesea aceștia sunt rezervați pentru că nu înțeleg funcționarea acestora din perspectivă fiscală și contabilă.
Reglementarea plății cu crypto-active în România
În legislația națională există momentan un vid legislativ în ceea ce privește tratamentul contabil al crypto-monedelor, neexistând niciun fel de reglementări concrete care să ghideze comercianții în procesul de înregistrare a acestora în contabilitate. În legislațiile altor state ale Uniunii Europene, acestea sunt clasificate frecvent din punct de vedere contabil ca stocuri sau active intangibile.
Deși inițial Banca Națională a României a clasificat crypto-monedele drept „active speculative, foarte volatile și extrem de riscante, ce au un potențial ridicat de a genera pierderi financiare la nivelul investitorilor”3, abordarea recentă a fost una mai deschisă, BNR anunțând că va derula un proiect-pilot pentru emiterea unui leu digital4. Acest anunț dă speranțe celor care susțin acest ecosistem că în curând vor apărea și reglementări fiscal-contabile care să le permită atât achiziționarea, cât și vânzarea de produse sau bunuri.
Cum se pot face plăți cu crypto-monede
Plata prin crypto-active se poate realiza prin:
- oferirea crypto-activelor în schimbul bunurilor;
- (ii) oferirea crypto-activelor în schimbul unor utility tokens, încorporați în sistemul comerciantului, prin care se pot achiziționa bunuri; sau
- (iii) utilizarea unei platforme de intermediere de plăți.
În ceea ce privește prima metodă de plată, trebuie menționat că principalul dezavantaj este reprezentat de ireversibilitatea plăților. Dacă plata făcută printr-un intermediar poate fi ușor reversibilă prin notificarea băncii că produsul a fost returnat, acest lucru nu este posibil prin sistemul peer-to-peer. În concret, dacă ești un consumator nemulțumit de produs și îl returnezi, depinzi de bună voința comerciantului pentru a-ți transmite contravaloarea produselor în crypto-monede în adresa portofelului tău digital. Dacă acesta refuză, singura opțiune este să te adresezi instanței, ceea ce, în mod evident, implică un proces lung și costisitor.
În prezent, cea de-a doua opțiune pare una dintre cele mai viabile. Companii de anvergură precum Microsoft sau Starbucks au implementat sisteme prin care se pot cumpăra cu anumite monede virtuale puncte prin care utilizatorul poate achiziționa ulterior bunuri sau servicii. Având în vedere că nu este nicio interdicție în a oferi utility tokens, precum cunoscutele puncte de loialitate, un contract de schimb între acestea și monede virtuale ar putea să ofere o libertate mai mare pentru comerciant.
Dezavantajul principal al acestui tip de tranzacționare cu crypto-active este blocarea fondurilor utilizatorului într-o rețea care este limitată din punctul de vedere al bunurilor și produselor pe care acesta le poate accesa. Mai mult, odată făcută conversia, este imposibilă sau puțin probabilă convertirea acestor puncte în crypto-active.
A treia metodă de tranzacționare dintre cele expuse mai sus se apropie cel mai mult de obișnuita plată printr-un intermediar precum băncile sau serviciile de procesare a plăților ca Mastercard sau Visa. Corespunzător acestui sistem, au fost create servicii precum cele oferite de Netopia.
Acesta, din punctul nostru de vedere, pare cea mai viabilă soluție la dilemele de ordin contabil și legal referitoare la achiziționarea de bunuri sau servicii utilizând crypto-active, deoarece comerciantul nu încasează de fapt crypto-monede, ci contravaloarea acestora în lei de la momentul plății.
Distincția dintre cele trei metode este relevantă pentru analiza condițiilor și numărului de contracte ce se încheie pentru ca tranzacția, în integralitatea sa, să poată fi încheiată.
Cum se pot înregistra crypto-monedele în contabilitate
În legătură cu modalitatea de evidențiere a crypto-activelor în contabilitate, la solicitarea Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate, Comitetul pentru interpretarea standardelor a emis un punct de vedere legat de contabilizarea monedelor virtuale, dacă îndeplinesc următoarele trei condiții:
- sunt monede digitale sau virtuale înregistrate pe baza tehnologiei registrelor distribuite care utilizează criptografia pentru securitate;
- nu sunt emise de o autoritate jurisdicțională sau de un alt terţ; și
- nu dau naștere unui contract între deţinător şi o altă parte. Conform acestui material, criptomonedele ar putea fi identificate drept stocuri (caz în care intră sub incidența IAS 2 Stocuri şi le este aplicabilă inclusiv excepția existentă pentru brokeri/traderi) sau imobilizări necorporale (caz în care intră sub incidența IAS 38 Active necorporale).
În ceea ce privește utilizarea crypto-monedelor, este important de menționat faptul că prin modificarea OMFP nr. 1.802/2014 a fost introdusă posibilitatea deschiderii unor conturi distincte în care societățile care investesc în astfel de active să le poată înregistra contabil.
Nu este de omis faptul că, în pofida lipsei unor reglementări concrete privind mecanismul de înregistrare în contabilitate a acestor operațiuni, există opinii exprimate în doctrina de specialitate, dar și recomandări de lege ferenda emise de către CECCAR în legătură cu modul în care astfel operațiuni ar putea fi reflectate în contabilitatea societăților.
Astfel, specialiștii CECCAR consideră că un comerciant care dorește să încaseze crypto-monede ca mijloc de plată ar trebui în primul rând să le clasifice în contabilitate drept imobilizări necorporale. Totuși, pentru nu exista dificultăți de înregistrarea aceștia recomandă modificarea OMFP nr. 1.802/2014 pentru a introduce noi conturi, dar și pentru a permite o derogare de la regulile aplicabile imobilizărilor necorporale în ceea ce privește lipsa amortizării. Modificarea OMFP nr. 1.802/2014 ar trebui să vizeze și introducerea unor criterii pentru recunoașterea unei deprecieri, care să nu țină cont de variațiile temporare, ci de factori ce pot arăta o depreciere a crypto-monedelor.
Din punct de vedere fiscal, se recomandă ca orice câștiguri obținute din vânzarea, cedarea sau utilizarea crypto-monedelor să fie înregistrare ca venituri impozabile, iar cheltuielile din scăderile valorii juste a acestora sau pierderile in vânzarea, cedarea sau utilizarea lor să fie deductibile.
În final, menționăm că astfel de recomandări pot deveni în viitor nerelevante în contextul apariției unor reglementări contabile concrete în viitor.
Tratamentul fiscal în ceea ce privește impozitul pe profit
Chiar dacă Codul Fiscal nu conține prevederi specifice cu privire la tratamentul fiscal al crypto-monedelor la nivelul contribuabililor persoanelor juridice din punct de vedere al impozitului pe profit/impozitului pe veniturile microîntreprinderilor, în general tratamentul fiscal al tranzacțiilor urmează tratamentul contabil.
Mai specific, conform Codului fiscal:
(i) în cazul plătitorilor de impozit pe profit, regula generală este că profitul fiscal este determinat în baza veniturilor și cheltuielilor înregistrate în contabilitate, ajustat cu elementele fiscale (ex. cheltuieli nedeductibile, venituri neimpozabile, etc); astfel, veniturile înregistrate în contabilitate generate de tranzacțiile cu crypto-monede vor fi integral taxabile, în timp ce cheltuielile înregistrate ar trebui să fie deductibile pe baza de documente justificative (totuși ar putea exista unele situații în care cheltuielile atrase de utilizarea crypto-monedelor ar putea genera cheltuieli nedeductibile – ex. cheltuieli apărute la compensare) sau
(ii) în cazul plătitorilor de impozit pe venitul microîntreprinderilor, baza de calcul a impozitului pornește de la veniturile înregistrate în contabilitate, din care se scad anumite categorii de venituri
– având în vedere că veniturile aferente costurilor stocurilor de produse/producției în curs de execuție se scad din baza impozabilă a impozitului pe veniturile micro-întreprinderilor, s-ar putea argumenta ca, prin similitudine ca și venituri aferente costurilor crypto-monedelor să fie scăzute din baza de calcul a acestui impozit.
În fine, menționăm că și în acest caz există un risc ca astfel de argumente să nu fie acceptate de autoritățile fiscale care, în lipsa unor reglementări concrete, pot veni cu propriile interpretări privind aceste aspecte fiscale.
CONCLUZII
Există o tendință tot mai pronunțată a actorilor economici de a vedea crypto-monedele ca pe o alternativă viabilă la desfășurarea clasică a plăților. Cu toate acestea, apar o serie considerabilă de impedimente ce își găsesc justificarea în riscul care încă planează asupra acestei tehnologii. Fără un cadru fiscal care să acopere utilizarea crypto-monedelor ca metodă de plată, această practică va continua să fie un deziderat, însă va întârzia să se implementeze.
În momentul de față nici în România nu există opțiunea acestor plăți, întrucât încă lipsesc instrumentele contabile și fiscale necesare. Cu toate acestea, posibilitatea ca această practică să caracterizeze imaginea economică din viitorul apropiat este incontestabilă, cu atât mai mult cu cât influențele europene privitoare la utilizarea crypto-monedelor vor pătrunde în scurt timp și în plan național. Astfel, este justificată opinia conform căreia crypto-moneda va deveni un participant cu drepturi depline la sistemul financiar, iar în istoria banilor se va mai adăuga o etapă poate la fel de importantă ca însăși apariția monedei.
Este important de reținut faptul că, pe fundamentul acestei realități, însă în absența unui cadru legislativ care să reglementeze exhaustiv dinamica crypto-activelor, actori economici importanți îmbrățisează introducerea plăților în crypto-monede. O atenție sporită asupra proceselor fiscale dublată de o viziune juridică adaptată la vulnerabilitățile pe care prezența acestor monede le ridică pot contribui emblematic la diminuarea riscurilor și la conturarea unui spațiu comercial diferit, dar sigur.
REFERINTE
